Achiziția unei societăți, preluarea unei afaceri, fuziunea a două companii sau crearea unei societăți comune sunt operațiuni obișnuite în viața afacerilor. Dacă părțile implicate depășesc anumite praguri de cifră de afaceri, operațiunea constituie o concentrare economică care trebuie notificată Consiliului Concurenței și nu poate fi implementată înainte de autorizare. Nerespectarea acestei obligații poate atrage amenzi semnificative, chiar dacă operațiunea nu ridică nicio problemă de concurență.
Ce este o concentrare economică
Potrivit Legii nr. 21/1996, o concentrare economică se realizează atunci când are loc o schimbare de durată a controlului, ca urmare a:
- fuziunii a două sau mai multe întreprinderi independente;
- dobândirii controlului, direct sau indirect, asupra uneia sau mai multor întreprinderi ori asupra unor părți ale acestora, prin achiziționare de valori mobiliare sau de active, prin contract sau prin orice alt mijloc;
- creării unei societăți comune (joint venture) care îndeplinește în mod durabil toate funcțiile unei entități economice autonome.
Noțiunea de control
Controlul înseamnă posibilitatea de a exercita o influență determinantă asupra activității unei întreprinderi. Controlul poate fi:
- exclusiv — o singură persoană poate determina deciziile strategice;
- în comun — două sau mai multe persoane trebuie să ajungă la un acord pentru deciziile strategice (de exemplu, prin drepturi de veto asupra bugetului, planului de afaceri, numirii conducerii).
Achiziția unei participații minoritare poate constitui o concentrare dacă oferă drepturi de veto asupra deciziilor strategice.
Pragurile de notificare
Potrivit art. 15 din Legea nr. 21/1996, concentrarea trebuie notificată dacă:
- cifra de afaceri cumulată a întreprinderilor implicate depășește echivalentul în lei al sumei de 10.000.000 de euro; și
- cel puțin două dintre întreprinderile implicate au realizat pe teritoriul României, fiecare în parte, o cifră de afaceri mai mare decât echivalentul în lei al sumei de 4.000.000 de euro.
Cifra de afaceri se calculează pentru exercițiul financiar anterior, la nivelul grupurilor din care fac parte întreprinderile implicate, cu regulile speciale prevăzute de lege. Pragurile pot fi modificate prin lege, iar verificarea lor la data operațiunii este obligatorie.
Dacă sunt îndeplinite pragurile europene, operațiunea se notifică Comisiei Europene, potrivit Regulamentului (CE) nr. 139/2004, și nu Consiliului Concurenței (sistemul „ghișeului unic”).
Obligația de suspendare
Concentrarea care trebuie notificată nu poate fi pusă în aplicare înainte de a fi notificată și autorizată de Consiliul Concurenței. Este așa-numita obligație de suspendare (standstill).
În practică, înainte de autorizare, părțile nu trebuie:
- să transfere acțiunile sau activele;
- să numească reprezentanți ai cumpărătorului în conducerea țintei;
- să permită cumpărătorului să influențeze deciziile comerciale ale țintei;
- să schimbe informații sensibile din punct de vedere concurențial dincolo de ce este necesar pentru tranzacție.
Contractele de achiziție includ, de regulă, autorizarea de concurență ca condiție suspensivă a finalizării tranzacției și clauze privind conduita țintei între semnare și finalizare.
Amenzile pentru implementarea fără autorizare
Implementarea concentrării înainte de autorizare (gun jumping) sau nenotificarea ei pot fi sancționate cu amenzi de până la 10% din cifra de afaceri a întreprinderii responsabile. Amenzile se aplică indiferent dacă operațiunea ar fi ridicat sau nu probleme de concurență.
Legea prevede și amenzi pentru furnizarea de informații inexacte sau incomplete în notificare.
Procedura
- Precontactele: înainte de notificare, părțile pot avea discuții informale cu Consiliul Concurenței, pentru clarificarea informațiilor necesare.
- Notificarea: se depune formularul de notificare, cu informațiile despre părți, tranzacție, piețele afectate și cotele de piață. Există și o formă simplificată pentru operațiunile care nu ridică probleme.
- Analiza: autoritatea verifică dacă notificarea este completă și analizează compatibilitatea concentrării cu un mediu concurențial normal.
- Decizia: autoritatea poate autoriza concentrarea, poate deschide o investigație aprofundată, poate autoriza cu condiții sau angajamente sau, în cazuri rare, poate interzice concentrarea.
Autorizarea este supusă unei taxe, stabilite de lege în funcție de cifra de afaceri.
Testul de compatibilitate
Concentrarea este compatibilă cu un mediu concurențial normal dacă nu creează și nu consolidează o poziție dominantă și nu afectează semnificativ concurența pe piață. Autoritatea analizează cotele de piață ale părților, structura pieței, barierele la intrare, puterea clienților și eventualele eficiențe.
Exemplu practic
Un grup de distribuție cu cifră de afaceri în România de 30 de milioane de euro semnează un contract pentru achiziția integrală a unui distribuitor regional cu cifră de afaceri de 6 milioane de euro. Pragurile sunt îndeplinite. Contractul prevede autorizarea Consiliului Concurenței drept condiție suspensivă.
Între semnare și autorizare, cumpărătorul vrea să își numească directorul financiar în conducerea țintei. Avocații îl avertizează că o asemenea măsură ar putea constitui implementare prematură. Numirea se amână până după autorizare, iar operațiunea este autorizată în procedură simplificată.
Pași practici
- Verificați, încă din faza de negociere, dacă operațiunea constituie o schimbare a controlului.
- Calculați cifrele de afaceri la nivel de grup, pentru toate părțile implicate.
- Includeți autorizarea ca condiție suspensivă și stabiliți obligațiile de cooperare.
- Reglementați conduita țintei între semnare și finalizare, fără a transfera controlul.
- Pregătiți notificarea și, dacă este util, inițiați precontacte cu autoritatea.
Ce se întâmplă dacă autoritatea impune condiții? Părțile pot propune angajamente — de exemplu, vânzarea unor active sau a unor afaceri care se suprapun — pentru a înlătura problemele de concurență. Contractul de achiziție ar trebui să prevadă cine suportă riscul unor asemenea condiții.
Întrebări frecvente
Achiziția unei participații de 30% trebuie notificată? Depinde dacă participația conferă control (de exemplu, drepturi de veto asupra deciziilor strategice) și dacă pragurile sunt îndeplinite. O participație minoritară fără drepturi de control nu constituie, de regulă, o concentrare.
Și achiziția de active trebuie notificată? Da, dacă activele constituie o afacere căreia i se poate atribui o cifră de afaceri pe piață (de exemplu, un magazin, o fabrică cu clienții ei, un portofoliu de contracte).
Ce se întâmplă dacă am finalizat deja tranzacția fără notificare? Este recomandat să se notifice operațiunea cât mai curând. Notificarea voluntară, chiar tardivă, poate fi luată în considerare la stabilirea amenzii.
Cât durează procedura? Operațiunile simple se autorizează, de regulă, în câteva săptămâni de la notificarea completă. Investigațiile aprofundate durează mai mult.
Cine depune notificarea? În cazul dobândirii controlului exclusiv, notificarea se depune de dobânditor. În cazul fuziunii sau al dobândirii controlului în comun, notificarea se depune, de regulă, în comun de părțile implicate.
Informațiile din notificare sunt confidențiale? Părțile pot cere protejarea informațiilor confidențiale. Autoritatea publică, de regulă, o comunicare privind operațiunea notificată, iar decizia finală se publică în versiune neconfidențială.
Concluzie
Fuziunile, achizițiile și societățile comune care depășesc pragurile de cifră de afaceri trebuie notificate Consiliului Concurenței și nu pot fi implementate înainte de autorizare. Analiza timpurie a obligației de notificare, includerea autorizării ca condiție suspensivă și respectarea obligației de suspendare între semnare și finalizare evită amenzile și întârzierile.
S.C.P.A. Radu și Asociații asistă clienții în tranzacțiile de fuziuni și achiziții, inclusiv în analiza și notificarea concentrărilor economice la Consiliul Concurenței.
Acest articol are caracter informativ și reflectă legislația în vigoare la data publicării. Nu constituie consultanță juridică pentru un caz concret.