La peste două decenii de la adoptarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, mii de notificări sunt încă nesoluționate. Moștenitorii foștilor proprietari așteaptă de ani de zile o dispoziție a primarului sau o decizie a entității deținătoare, fără niciun rezultat. Legea și practica judiciară oferă însă o soluție: instanța poate fi sesizată direct și poate soluționa ea însăși notificarea, pe fond.
Contextul
Legea nr. 10/2001 a instituit o procedură administrativă prealabilă: persoana îndreptățită depunea o notificare la entitatea deținătoare a imobilului (primărie, regie autonomă, societate cu capital de stat, instituție publică) în termenul legal, expirat demult. Entitatea trebuia să analizeze notificarea și să emită o dispoziție sau decizie motivată prin care:
- restituie imobilul în natură, dacă este posibil;
- propune acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent (în prezent, măsuri compensatorii sub formă de puncte, potrivit Legii nr. 165/2013);
- respinge notificarea, cu motivare.
Legea nr. 165/2013 a stabilit termene noi, eșalonate, pentru soluționarea notificărilor încă nesoluționate. Aceste termene au expirat și ele de mai mulți ani. Cu toate acestea, numeroase dosare stau în continuare nesoluționate, de regulă pentru lipsa unor documente, pentru supraîncărcarea compartimentelor de specialitate sau pentru dificultățile juridice ale imobilului.
Soluția: acțiunea în instanță
Refuzul nejustificat de a soluționa
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 20/2007, pronunțată în recurs în interesul legii, a stabilit că, în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificare, instanța este competentă să soluționeze pe fond notificarea. Practic, instanța nu se limitează la a obliga entitatea să emită o decizie, ci poate stabili ea însăși dreptul la restituire în natură sau la măsuri reparatorii.
Ulterior, art. 35 din Legea nr. 165/2013 a reglementat expres posibilitatea persoanei îndreptățite de a se adresa instanței dacă entitatea nu emite decizia în termenele prevăzute, într-un anumit termen de la expirarea acestora. Practica instanțelor privind termenul și efectele depășirii lui este nuanțată, astfel încât fiecare dosar trebuie analizat în funcție de cronologia lui.
Instanța competentă
Acțiunea se introduce la secția civilă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul entității care deține imobilul. Acțiunile întemeiate pe Legea nr. 10/2001 sunt, în principiu, scutite de taxa de timbru.
Ce trebuie dovedit
Reclamantul trebuie să dovedească:
- depunerea notificării în termenul legal (dovada înregistrării sau a comunicării prin executor judecătoresc);
- calitatea de persoană îndreptățită: fostul proprietar sau moștenitorii acestuia, cu certificate de moștenitor, acte de stare civilă, documente de filiație;
- dreptul de proprietate al autorului asupra imobilului la data preluării;
- preluarea abuzivă: decretul de naționalizare, decizia de expropriere, procesul-verbal de preluare, actele de trecere în proprietatea statului;
- situația actuală a imobilului: dacă există fizic, dacă este liber, cine îl deține, dacă a fost vândut chiriașilor în temeiul Legii nr. 112/1995;
- refuzul nejustificat sau lipsa de răspuns a entității.
Instanța poate dispune expertize (topografică, în construcții, de evaluare) pentru identificarea imobilului și stabilirea situației lui.
Ce poate dispune instanța
Admițând acțiunea, instanța poate:
- obliga entitatea să restituie în natură imobilul, dacă acesta există, este liber și restituirea este legal posibilă;
- constata dreptul la măsuri compensatorii pentru imobilul sau partea de imobil care nu poate fi restituită în natură, cu trimiterea dosarului la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților (ANRP), în vederea emiterii deciziei de compensare;
- obliga entitatea să emită decizia motivată, într-un termen stabilit de instanță, sub sancțiunea unor penalități.
Hotărârea instanței ține loc de dispoziție a entității deținătoare. Dacă sunt îndeplinite condițiile restituirii în natură, ea constituie titlu de proprietate și poate fi înscrisă în cartea funciară.
Restituirea în natură sau prin echivalent
Legea nr. 10/2001 consacră principiul prevalenței restituirii în natură. Restituirea în natură nu este posibilă, de regulă, atunci când:
- imobilul a fost demolat sau transformat substanțial;
- terenul este ocupat de construcții noi sau de amenajări de utilitate publică (străzi, parcuri, rețele);
- imobilul a fost vândut chiriașilor cu respectarea Legii nr. 112/1995, iar vânzarea nu a fost anulată;
- imobilul este afectat unor destinații speciale prevăzute de lege (unități sanitare, de învățământ etc.), situație în care legea a prevăzut un regim tranzitoriu.
În toate aceste cazuri, persoana îndreptățită are dreptul la măsuri compensatorii sub formă de puncte, acordate de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, potrivit Legii nr. 165/2013.
Situații frecvente în practică
- Notificarea a fost trimisă la altă entitate decât cea care deține imobilul — legea obliga entitatea sesizată să o transmită celei competente; dosarul trebuie urmărit pe tot traseul.
- Lipsesc documente — de exemplu, actele de proprietate ale autorului. Arhivele naționale, arhivele cărților funciare, fostele registre de transcripțiuni și inscripțiuni și arhivele primăriilor pot furniza dovezile necesare. Instanța poate solicita direct aceste documente.
- Moștenitorii nu sunt toți reclamanți — acțiunea poate fi formulată de un singur moștenitor, în beneficiul tuturor, sau de toți; contează să fie clarificată calitatea fiecăruia.
- Imobilul a fost parțial restituit — pentru diferență se pot cere măsuri compensatorii.
Exemplu practic
Moștenitorii unui fost proprietar au depus notificare în 2001 pentru un imobil din București, compus dintr-o casă și teren. În 2026, notificarea era încă nesoluționată. Casa fusese demolată, iar o parte din teren era ocupată de o stradă, cealaltă parte fiind liberă.
În acțiunea formulată la tribunal, moștenitorii au cerut restituirea în natură a terenului liber și constatarea dreptului la măsuri compensatorii pentru restul. Instanța a dispus o expertiză topografică, a constatat că terenul liber poate fi restituit și a admis acțiunea în ambele capete de cerere.
Întrebări frecvente
Mai pot depune notificare acum? Nu. Termenul pentru depunerea notificărilor a expirat demult, iar repunerea în termen nu mai este, practic, posibilă. Discuția privește doar notificările depuse în termen și nesoluționate.
Cât durează procesul? Depinde de complexitatea imobilului și de expertize. Dosarele cu identificări topografice dificile pot dura câțiva ani, inclusiv căile de atac.
Ce se întâmplă dacă entitatea emite decizia în timpul procesului? Dacă decizia satisface integral pretențiile, acțiunea rămâne fără obiect. Dacă decizia este nefavorabilă, reclamantul își poate preciza acțiunea, pentru a contesta decizia în același dosar.
Pot vinde dreptul la restituire înainte de soluționare? Drepturile litigioase pot fi cesionate, iar practica pieței cunoaște astfel de cesiuni. Legea nr. 165/2013 conține însă reguli speciale privind cesionarii, care trebuie verificate înainte de orice tranzacție.
Ce fac dacă entitatea îmi cere mereu documente noi? Răspundeți în scris la fiecare solicitare, depuneți ce aveți și arătați motivat ce nu se mai poate obține. Cererile repetate de documente imposibil de procurat, după ani de zile, pot fi calificate de instanță drept refuz nejustificat de soluționare.
Concluzie
Notificările nesoluționate după Legea nr. 10/2001 nu trebuie lăsate să aștepte la nesfârșit. Practica Înaltei Curți și Legea nr. 165/2013 permit persoanei îndreptățite să se adreseze direct instanței, care poate soluționa notificarea pe fond, inclusiv prin restituirea în natură. Cheia succesului este documentarea riguroasă a dreptului de proprietate, a calității de moștenitor și a situației actuale a imobilului.
S.C.P.A. Radu și Asociații reprezintă persoanele îndreptățite în procedurile de restituire a imobilelor preluate abuziv, în fața entităților deținătoare, a ANRP și a instanțelor.
Acest articol are caracter informativ și reflectă legislația în vigoare la data publicării. Nu constituie consultanță juridică pentru un caz concret.