Salariul este principala obligație a angajatorului. Cu toate acestea, întârzierile la plată, bonusurile promise și neacordate, sporurile ignorate și compensațiile pentru concediul neefectuat sunt frecvente, mai ales în firmele aflate în dificultate sau la încetarea contractului de muncă. Codul muncii oferă salariatului instrumente eficiente de recuperare, iar termenul de prescripție este relativ generos.
Ce drepturi salariale pot fi recuperate
- salariul de bază neplătit sau plătit parțial;
- sporurile prevăzute de lege, de contractul colectiv sau de contractul individual (pentru ore suplimentare, muncă de noapte, condiții grele, vechime, după caz);
- bonusurile și primele prevăzute în contract, în regulamentul intern sau în politicile de remunerare, atunci când condițiile de acordare sunt îndeplinite;
- indemnizația de concediu de odihnă și compensarea concediului neefectuat la încetarea contractului;
- diferențele salariale rezultate din plata sub salariul minim legal sau sub nivelul negociat;
- drepturile din contractul colectiv de muncă (tichete, prime de sărbători, al 13-lea salariu, după caz);
- despăgubirile pentru întârzierea plății.
Termenul de prescripție: 3 ani
Potrivit art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, cererile privind plata drepturilor salariale neacordate sau a despăgubirilor către salariat pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului. Practic, pentru fiecare lună neplătită curge un termen separat de 3 ani de la data la care salariul trebuia plătit.
Termenul se întrerupe prin recunoașterea datoriei de către angajator (de exemplu, o adeverință cu sumele datorate) și prin introducerea acțiunii în instanță.
Probele
În conflictele de muncă, sarcina probei aparține angajatorului (art. 272 din Codul muncii). Angajatorul trebuie să dovedească plata, prin state de plată semnate, ordine de plată sau extrase bancare. Salariatul trebuie doar să arate existența raportului de muncă și a dreptului.
Cu toate acestea, salariatul trebuie să își pregătească probele:
- contractul de muncă și actele adiționale (salariul negociat, sporurile, bonusurile);
- fluturașii de salariu și extrasele de cont;
- regulamentul intern, contractul colectiv, politicile de bonus;
- e-mailurile sau documentele prin care angajatorul a promis sau a stabilit bonusuri;
- foile de pontaj, rapoartele de activitate (pentru orele suplimentare);
- adeverințele de venit emise de angajator.
Pași pentru recuperare
1. Notificarea angajatorului
Prima etapă este o notificare scrisă, prin care salariatul solicită plata sumelor datorate într-un termen rezonabil. Notificarea are rolul de a clarifica pozițiile și, uneori, de a obține plata fără proces. Totodată, ea poate determina angajatorul să recunoască datoria, ceea ce întrerupe prescripția.
2. Acțiunea în instanță
Dacă angajatorul nu plătește, salariatul introduce acțiune la tribunal (secția de conflicte de muncă), la domiciliul sau la locul de muncă al reclamantului. Acțiunea este scutită de taxa de timbru.
Salariatul poate solicita, pe lângă sumele datorate:
- actualizarea sumelor cu indicele de inflație;
- dobânda legală penalizatoare;
- daune morale, dacă dovedește un prejudiciu moral;
- cheltuielile de judecată.
Instanțele soluționează conflictele de muncă cu celeritate, iar hotărârea primei instanțe este executorie.
3. Executarea silită
Dacă angajatorul nu plătește nici după hotărâre, salariatul poate porni executarea silită prin executor judecătoresc: poprirea conturilor angajatorului, sechestrul asupra bunurilor.
Situații speciale
Bonusurile „discreționare”
Angajatorii invocă frecvent caracterul discreționar al bonusurilor. Practica judiciară face distincția între:
- bonusurile pur discreționare, a căror acordare depinde exclusiv de voința angajatorului — greu de pretins în instanță;
- bonusurile condiționate de criterii obiective (atingerea unor ținte, rezultate financiare, evaluare) — care devin datorate atunci când criteriile sunt îndeplinite;
- bonusurile acordate constant, ani la rând, care pot fi considerate parte a remunerației.
Un bonus promis în scris, cu criterii clare, poate fi recuperat în instanță.
Compensarea concediului neefectuat
Concediul de odihnă trebuie efectuat în natură. Compensarea în bani este permisă doar la încetarea contractului de muncă (art. 146 alin. 4 din Codul muncii). La încetare, angajatorul trebuie să plătească toate zilele de concediu neefectuate, inclusiv cele reportate din anii anteriori, în condițiile legii.
Angajatorul în insolvență
Dacă angajatorul intră în insolvență, salariatul își înscrie creanța în tabelul creditorilor, în termenul stabilit de instanță. Creanțele salariale beneficiază de o ordine de preferință în distribuire, potrivit Legii nr. 85/2014. În plus, salariații pot beneficia de plata unor drepturi din Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale, gestionat de agențiile de ocupare a forței de muncă, în limitele și condițiile prevăzute de Legea nr. 200/2006.
Munca „la negru” sau cu salariu parțial declarat
Salariații care au primit o parte din salariu „la plic” se confruntă cu dificultăți de probă. Pot fi folosite, totuși, martori, corespondența, înregistrările și alte probe. Trebuie avute în vedere și consecințele fiscale și contravenționale ale unei astfel de situații.
Exemplu practic
Un manager de vânzări pleacă de la o firmă după doi ani. Contractul prevedea un bonus anual de 15% din salariul anual, condiționat de atingerea țintei de vânzări. Ținta a fost atinsă și confirmată prin e-mail de directorul comercial, dar bonusul nu a fost plătit. De asemenea, managerul avea 18 zile de concediu neefectuate.
După o notificare fără rezultat, managerul introduce acțiune. Angajatorul susține caracterul discreționar al bonusului. Instanța reține că bonusul era condiționat de un criteriu obiectiv, îndeplinit și confirmat de angajator, și obligă la plata lui, a compensației pentru concediul neefectuat, actualizate cu inflația, și a dobânzii legale.
Întrebări frecvente
Pot cere salariile restante și dacă încă lucrez la angajator? Da. Acțiunea pentru drepturi salariale nu presupune încetarea contractului. Mulți salariați preferă, totuși, să aștepte plecarea din firmă; termenul de 3 ani permite această strategie, cu condiția ca lunile cele mai vechi să nu se prescrie între timp.
Ce valoare are fluturașul de salariu? Fluturașul arată drepturile calculate de angajator. Dacă suma din fluturaș nu se regăsește în extrasul de cont, diferența este o probă puternică a neplății. Dacă fluturașul nu cuprinde un spor sau un bonus datorat, proba trebuie făcută cu alte documente.
Sesizarea ITM ajută? Inspecția Muncii poate controla angajatorul și poate aplica sancțiuni pentru neplata salariilor, ceea ce adesea grăbește plata. Inspectorii nu pot însă obliga angajatorul la plată pe calea unei hotărâri executorii; pentru aceasta este nevoie de instanță.
Plătesc impozit pe sumele obținute prin hotărâre? Da. Sumele au natură salarială, iar angajatorul trebuie să rețină și să vireze contribuțiile și impozitul. Actualizarea cu inflația are, în principiu, același regim, în timp ce dobânzile și daunele morale pot avea regim fiscal diferit, în funcție de calificarea lor.
Pot recupera drepturile de la administratorul firmei, dacă firma nu mai are bani? Regula este că angajatorul răspunde cu patrimoniul său. Administratorul poate fi tras la răspundere doar în condițiile speciale ale legii, de exemplu în procedura insolvenței, pentru fapte care au contribuit la starea de insolvență.
Ce se întâmplă dacă angajatorul a plătit salariul cu întârziere, dar integral? Salariatul poate cere daune pentru întârziere: actualizarea sumelor cu inflația și dobânda legală pentru perioada de întârziere. Dacă întârzierile sunt repetate, ele pot justifica și o demisie fără preaviz, potrivit art. 81 alin. (8) din Codul muncii. Contractul colectiv sau cel individual pot prevedea, de asemenea, penalități specifice pentru plata cu întârziere, care se adaugă drepturilor salariale.
Pot cere drepturile pe care le-a primit un coleg cu aceeași funcție? Da, dacă diferența de tratament nu are o justificare obiectivă. Principiul egalității de tratament și interdicția discriminării salariale (art. 5 și art. 159 alin. 3 din Codul muncii) permit salariatului să ceară diferențele, cu condiția să arate elemente de fapt din care se poate presupune discriminarea; angajatorul trebuie apoi să dovedească justificarea obiectivă.
Concluzie
Drepturile salariale neplătite pot fi recuperate în termen de 3 ani, cu sarcina probei în favoarea salariatului și fără taxă de timbru. Documentele — contract, fluturași, e-mailuri, politici de bonus — sunt esențiale. Pentru angajatorii aflați în dificultate, reacția rapidă a salariatului poate face diferența între recuperarea integrală și o creanță greu de încasat în insolvență.
S.C.P.A. Radu și Asociații reprezintă salariați în acțiunile pentru recuperarea drepturilor salariale și angajatori în apărarea împotriva pretențiilor nefondate.
Acest articol are caracter informativ și reflectă legislația în vigoare la data publicării. Nu constituie consultanță juridică pentru un caz concret.