Pentru un creditor care nu își încasează banii, cererea de deschidere a procedurii insolvenței împotriva debitorului poate fi o pârghie puternică. Pentru debitor, o asemenea cerere este o amenințare serioasă: publicitatea procedurii, blocarea relațiilor comerciale și riscul falimentului. Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență stabilește condiții precise, iar instanțele resping frecvent cererile folosite ca simplu instrument de presiune pentru creanțe contestate.
Condițiile cererii
Potrivit art. 70 din Legea nr. 85/2014, orice creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței împotriva unui debitor prezumat în insolvență poate introduce o cerere, în care va preciza:
- cuantumul și temeiul creanței;
- existența unei garanții reale sau a unei măsuri asigurătorii, dacă este cazul;
- declarația privind eventuala intenție de a participa la reorganizarea debitorului.
La cerere se atașează documentele justificative ale creanței.
Creanța
Creanța trebuie să fie:
- certă — existența ei rezultă neîndoielnic din actul de creanță sau din alte acte;
- lichidă — cuantumul este determinat sau determinabil;
- exigibilă — a ajuns la scadență;
- neachitată de cel puțin 60 de zile de la scadență, potrivit definiției insolvenței prezumate din art. 5;
- peste valoarea-prag prevăzută de lege, de 50.000 de lei (pentru salariați, valoarea-prag este echivalentul a 6 salarii medii brute pe economie).
Creditorul nu are nevoie de un titlu executoriu. Totuși, creanța nu trebuie să fie serios contestată: un litigiu real privind existența sau întinderea datoriei poate duce la respingerea cererii.
Insolvența prezumată
Insolvența debitorului este prezumată atunci când, după 60 de zile de la scadență, acesta nu a plătit datoria față de creditor (art. 5 pct. 29 lit. a). Prezumția este relativă: debitorul o poate răsturna, dovedind că nu este în insolvență.
Procedura
- Depunerea cererii la tribunalul în circumscripția căruia își are sediul debitorul (secția sau completul specializat în insolvență). Cererea se taxează cu o taxă de timbru fixă.
- Comunicarea cererii către debitor.
- Contestația debitorului: în termen de 10 zile de la primirea cererii, debitorul trebuie fie să o conteste, fie să recunoască starea de insolvență (art. 72 alin. 1).
- Judecata: judecătorul-sindic analizează cererea și contestația, în procedură de urgență.
- Soluția: dacă respinge contestația, judecătorul-sindic pronunță o sentință de deschidere a procedurii și desemnează un administrator judiciar; dacă admite contestația, respinge cererea creditorului.
Cauțiunea
Odată cu contestația, debitorul poate solicita instanței să oblige creditorul la plata unei cauțiuni, ca garanție pentru prejudiciile pe care cererea nefondată i le-ar putea produce. Măsura are efect disuasiv asupra cererilor abuzive.
Apărarea debitorului
Debitorul are mai multe linii de apărare:
1. Contestarea creanței
Cea mai eficientă apărare este demonstrarea faptului că creanța nu este certă, lichidă sau exigibilă:
- există un litigiu pe fond privind creanța (de exemplu, o acțiune în anularea contractului sau în constatarea compensării);
- debitorul a invocat excepția de neexecutare, pentru că creditorul nu și-a îndeplinit propriile obligații;
- există creanțe reciproce care se compensează;
- suma pretinsă include penalități sau dobânzi contestate, iar creanța principală necontestată se situează sub pragul de 50.000 de lei;
- scadența nu a intervenit sau a fost amânată prin acordul părților.
2. Răsturnarea prezumției de insolvență
Debitorul poate dovedi că nu este în insolvență, adică dispune de fonduri bănești suficiente pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile. Neplata unei anumite datorii poate fi explicată printr-un litigiu real, nu prin lipsa lichidităților. Situațiile financiare, extrasele de cont, lista creanțelor de încasat sunt probele obișnuite.
3. Plata
Debitorul poate plăti creanța (sau partea necontestată) înainte de soluționare. Plata integrală conduce, de regulă, la respingerea cererii, întrucât insolvența prezumată nu mai subzistă.
4. Răspunderea creditorului
Dacă cererea creditorului este respinsă, iar instanța constată că a fost formulată cu rea-credință, creditorul poate fi obligat la despăgubiri pentru prejudiciul cauzat debitorului.
Când este utilă cererea pentru creditor
Cererea de insolvență este un instrument potrivit atunci când:
- creanța este clară și necontestată, dar debitorul nu plătește;
- debitorul nu are bunuri sau conturi pe care să se poată face executarea individuală eficient;
- există suspiciunea că debitorul transferă activele către alte entități — procedura de insolvență permite anularea transferurilor frauduloase și atragerea răspunderii administratorilor;
- creditorul dorește să participe la reorganizare sau să influențeze procedura.
Nu este potrivită pentru creanțele disputate. În asemenea cazuri, calea firească este acțiunea pe fond, eventual ordonanța de plată, urmată de executarea silită.
Exemplu practic
Un furnizor de servicii formulează cerere de deschidere a insolvenței împotriva unui client, pentru facturi de 180.000 de lei. Debitorul contestă cererea și arată că a notificat furnizorul, cu luni înainte, că serviciile nu au fost prestate conform contractului, a refuzat la plată facturile și a introdus deja o acțiune în constatarea neexecutării. În plus, depune extrase de cont din care rezultă disponibilități de peste 2 milioane de lei.
Judecătorul-sindic admite contestația: creanța nu este certă, fiind contestată serios într-un litigiu pe fond, iar debitorul nu se află în insolvență. Cererea creditorului este respinsă.
Întrebări frecvente
Mai mulți creditori pot cere împreună deschiderea procedurii? Da. Cererile mai multor creditori se pot conexa, iar valoarea-prag se apreciază pentru fiecare creditor în parte.
Ce se întâmplă dacă debitorul nu contestă în 10 zile? Lipsa contestației nu duce automat la deschiderea procedurii, dar debitorul pierde, în principiu, posibilitatea de a se apăra prin contestație. Judecătorul-sindic verifică totuși îndeplinirea condițiilor.
Pot cere insolvența unui debitor care are deja o executare silită pornită? Da. Deschiderea procedurii suspendă executările individuale, iar creanța se valorifică prin procedura colectivă.
Debitorul poate cere el însuși insolvența, ca reacție? Debitorul în insolvență are, în anumite condiții, obligația să ceară deschiderea procedurii. Dar a cere insolvența doar ca strategie de apărare împotriva unui creditor este o decizie cu consecințe majore, care trebuie analizată atent.
Ce documente trebuie să atașeze creditorul? Contractul sau comanda, facturile, dovezile livrării sau ale prestării serviciilor (avize, procese-verbale de recepție, rapoarte), corespondența prin care debitorul a recunoscut datoria sau a cerut amânare, eventualele somații și extrasul de cont care arată lipsa plății. O cerere susținută doar de facturi neacceptate este vulnerabilă.
Ce efect are cererea asupra relațiilor comerciale ale debitorului? Cererea apare în evidențele publice ale instanțelor și poate fi observată de bănci, furnizori și clienți, chiar înainte de soluționare. De aceea, debitorul are interes să o conteste rapid și să ceară, dacă este cazul, despăgubiri pentru cererea abuzivă.
Creditorul își poate retrage cererea după ce primește plata? Da. Creditorul poate renunța la judecată. Practica de a formula cereri de insolvență doar pentru a forța plata unor creanțe disputate este însă privită critic de instanțe și poate atrage răspunderea pentru abuz de drept.
Cât durează judecarea cererii? Cererile de deschidere a procedurii se judecă de urgență. În practică, soluționarea durează de la câteva săptămâni la câteva luni, în funcție de complexitatea apărărilor și de probele administrate.
Concluzie
Cererea de deschidere a insolvenței de către creditor este un instrument eficient pentru creanțele clare, neplătite de un debitor aflat în dificultate. Nu este însă o cale potrivită pentru creanțele contestate. Pentru debitor, contestația depusă în 10 zile, cu dovada litigiului privind creanța și a solvabilității, este de cele mai multe ori suficientă pentru respingerea cererii.
S.C.P.A. Radu și Asociații reprezintă creditori și debitori în procedurile de deschidere a insolvenței și în contestațiile împotriva acestora.
Acest articol are caracter informativ și reflectă legislația în vigoare la data publicării. Nu constituie consultanță juridică pentru un caz concret.