radu & asociații — Veritas, Fiducia, Sapientia. radu & asociații — Veritas, Fiducia, Sapientia.

Contractul de muncă pe durată determinată: cazurile permise, limitele de 36 de luni și 3 contracte succesive

Contractul pe durată determinată este o excepție de la regulă. Se poate încheia doar în cazurile limitative ale art. 83 din Codul muncii, pentru maximum 36 de luni și cel mult 3 contracte succesive. Când se transformă în contract pe durată nedeterminată și ce drepturi are salariatul.

Av. Radu Mihai · · 6 min de citit

Regula în dreptul muncii românesc este clară: contractul individual de muncă se încheie pe durată nedeterminată. Contractul pe durată determinată este o excepție, permisă doar în situații limitative și în limite stricte de timp. În practică, mulți angajatori folosesc contracte succesive pe durată determinată pentru a evita stabilitatea pe care o oferă contractul pe durată nedeterminată. Când limitele sunt depășite, salariatul poate cere instanței constatarea că lucrează, de fapt, cu contract pe durată nedeterminată.

Regula și excepția

Potrivit art. 12 alin. (1) din Codul muncii, contractul individual de muncă se încheie pe durată nedeterminată. Prin excepție, el se poate încheia pe durată determinată, în condițiile expres prevăzute de lege.

Potrivit art. 82 alin. (2), contractul pe durată determinată se poate încheia numai în formă scrisă, cu precizarea expresă a duratei pentru care se încheie.

Cazurile permise

Art. 83 din Codul muncii enumeră limitativ cazurile în care se poate încheia un contract pe durată determinată:

    1. înlocuirea unui salariat în cazul suspendării contractului său de muncă, cu excepția situației în care acel salariat participă la grevă;
    1. creșterea și/sau modificarea temporară a structurii activității angajatorului;
    1. desfășurarea unor activități cu caracter sezonier;
    1. în situația în care este încheiat în temeiul unor dispoziții legale emise cu scopul de a favoriza temporar anumite categorii de persoane fără loc de muncă;
    1. angajarea unei persoane care, în termen de 5 ani de la data angajării, îndeplinește condițiile de pensionare pentru limită de vârstă;
    1. ocuparea unei funcții eligibile în cadrul organizațiilor sindicale, patronale sau al organizațiilor neguvernamentale, pe perioada mandatului;
    1. angajarea pensionarilor care, în condițiile legii, pot cumula pensia cu salariul;
    1. în alte cazuri prevăzute expres de legi speciale ori pentru desfășurarea unor lucrări, proiecte sau programe.

Contractul trebuie să indice cazul în care se încadrează. Un contract pe durată determinată încheiat în afara acestor cazuri este nelegal în privința duratei.

Limitele de durată

Durata maximă: 36 de luni

Potrivit art. 84 alin. (1), contractul pe durată determinată nu poate fi încheiat pe o perioadă mai mare de 36 de luni.

În cazul în care contractul este încheiat pentru a înlocui un salariat al cărui contract este suspendat, durata contractului expiră la momentul încetării motivelor ce au determinat suspendarea (art. 84 alin. 2).

Contractele succesive: maximum 3

Potrivit art. 82 alin. (4)–(5), între aceleași părți se pot încheia succesiv cel mult 3 contracte individuale de muncă pe durată determinată. Sunt considerate succesive contractele încheiate în termen de 3 luni de la încetarea unui contract pe durată determinată.

Durata contractelor succesive nu poate depăși, în total, 36 de luni, potrivit regulilor generale, cu excepțiile prevăzute de lege.

Consecința depășirii limitelor

Dacă angajatorul încheie un contract pe durată determinată în afara cazurilor permise, depășește durata maximă sau numărul maxim de contracte succesive, salariatul poate cere instanței să constate că raportul de muncă este, în realitate, pe durată nedeterminată. Această soluție decurge din regula de principiu a art. 12 și din scopul Directivei 1999/70/CE, care impune statelor membre să prevină abuzurile rezultate din folosirea contractelor succesive pe durată determinată.

Consecința practică este importantă: dacă angajatorul a invocat expirarea duratei pentru a înceta contractul, iar contractul era, de fapt, pe durată nedeterminată, încetarea echivalează cu o concediere nelegală. Salariatul poate cere anularea ei, reintegrarea și despăgubiri.

Perioada de probă

Potrivit art. 85, salariatul încadrat cu contract pe durată determinată poate fi supus unei perioade de probă care nu va depăși:

  • 5 zile lucrătoare pentru o durată a contractului mai mică de 3 luni;
  • 15 zile lucrătoare pentru o durată cuprinsă între 3 și 6 luni;
  • 30 de zile lucrătoare pentru o durată mai mare de 6 luni;
  • 45 de zile lucrătoare în cazul salariaților încadrați în funcții de conducere, pentru o durată mai mare de 6 luni.

Perioada de probă trebuie să respecte și regula din art. 32: nu se poate stabili o nouă perioadă de probă dacă, în termen de 12 luni, se încheie un nou contract între aceleași părți pentru aceeași funcție și aceleași atribuții.

Egalitatea de tratament

Potrivit art. 87, salariații cu contract pe durată determinată nu vor fi tratați mai puțin favorabil decât salariații permanenți comparabili, numai pe motivul duratei contractului, cu excepția cazurilor în care tratamentul diferit este justificat de motive obiective. Ei au aceleași drepturi la salariu, sporuri, bonusuri, concediu, formare profesională.

Angajatorul are obligația de a informa salariații angajați cu contract pe durată determinată despre locurile de muncă vacante sau care vor deveni vacante, corespunzătoare pregătirii lor profesionale, și de a le asigura accesul la aceste locuri de muncă în condiții egale cu ceilalți salariați (art. 86).

Încetarea contractului

Contractul pe durată determinată încetează de drept la data expirării termenului (art. 56 alin. 1 lit. i). Înainte de expirare, el poate înceta prin acordul părților, prin demisie sau prin concediere, în condițiile legii. Concedierea înainte de termen trebuie să respecte toate condițiile legale, ca la orice concediere.

Exemplu practic

O tehnician este angajată de un spital privat prin contracte succesive pe durată determinată: un contract de 12 luni, apoi, după o pauză de o lună, un al doilea de 12 luni, apoi un al treilea de 12 luni și, după două luni, un al patrulea de 6 luni. Toate contractele invocă „creșterea temporară a activității”. La expirarea celui de-al patrulea contract, angajatorul nu îl mai reînnoiește.

În contestație, tehniciana arată că al patrulea contract depășea numărul maxim de contracte succesive și că, în realitate, activitatea nu era temporară, ci permanentă, ea ocupând același post timp de peste trei ani. Instanța constată că raportul de muncă era pe durată nedeterminată și anulează încetarea, dispunând reintegrarea și plata despăgubirilor.

Pași practici

  1. Verificați dacă contractul indică cazul legal pentru durata determinată.
  2. Calculați durata totală și numărul de contracte succesive (pauze sub 3 luni).
  3. Comparați atribuțiile reale cu motivul invocat (activitate temporară sau permanentă).
  4. La expirare, dacă limitele au fost depășite, contestați încetarea în 45 de zile.
  5. Cereți constatarea caracterului nedeterminat al contractului, anularea încetării și reintegrarea.

Întrebări frecvente

Pot cere transformarea în contract pe durată nedeterminată în timpul contractului? Da, dacă există un interes actual, de exemplu atunci când limitele legale au fost deja depășite. De cele mai multe ori, însă, problema apare la încetarea contractului.

Contractul pe durată determinată poate fi prelungit? Contractul poate fi prelungit, cu acordul părților, în limitele duratei maxime și ale numărului maxim de contracte succesive. Prelungirea în afara acestor limite produce aceleași consecințe ca încheierea unui nou contract nelegal.

Am dreptul la preaviz la expirarea contractului? Nu. Expirarea termenului nu este o concediere și nu presupune preaviz. Dacă însă contractul era, în realitate, pe durată nedeterminată, încetarea trebuia să respecte regulile concedierii.

Contractul de muncă temporară este același lucru? Nu. Munca prin agent de muncă temporară este reglementată separat (art. 88 și urm. Codul muncii), cu reguli proprii privind durata misiunilor.

Concluzie

Contractul pe durată determinată este o excepție, permisă doar în cazurile limitative ale art. 83, pentru maximum 36 de luni și cel mult 3 contracte succesive. Depășirea acestor limite permite salariatului să ceară constatarea caracterului nedeterminat al raportului de muncă, iar încetarea „la expirare” devine, în acest caz, o concediere nelegală. Pentru angajatori, respectarea strictă a acestor reguli previne litigii costisitoare.

S.C.P.A. Radu și Asociații reprezintă salariați și angajatori în litigiile privind contractele pe durată determinată și încetarea acestora.

Acest articol are caracter informativ și reflectă legislația în vigoare la data publicării. Nu constituie consultanță juridică pentru un caz concret.