Confidențialitatea salariilor face ca multe diferențe de remunerare să rămână necunoscute. Când un salariat află, de exemplu dintr-un document intern sau dintr-o discuție, că un coleg care face aceeași muncă câștigă mult mai mult, apare întrebarea firească: este legal? Răspunsul depinde de existența unui motiv obiectiv pentru diferență. În lipsa lui, legea consacră principiul „la muncă egală, salariu egal”, iar salariatul poate cere diferențele.
Cadrul legal
Principiul egalității de tratament în materie de salarizare este consacrat de:
- art. 5 din Codul muncii, care interzice orice discriminare directă sau indirectă față de un salariat, bazată pe criterii precum sexul, orientarea sexuală, caracteristicile genetice, vârsta, apartenența națională, rasa, culoarea, etnia, religia, opțiunea politică, originea socială, handicapul, situația sau responsabilitatea familială, apartenența ori activitatea sindicală;
- art. 159 alin. (3) din Codul muncii, potrivit căruia la stabilirea și la acordarea salariului este interzisă orice discriminare pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenență națională, rasă, culoare, etnie, religie, opțiune politică, origine socială, handicap, situație sau responsabilitate familială, apartenență ori activitate sindicală;
- OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare;
- Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați, care consacră egalitatea de remunerare pentru muncă egală sau de valoare egală;
- art. 157 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care consacră egalitatea de remunerare între femei și bărbați.
Muncă egală și muncă de valoare egală
Principiul nu se limitează la posturi identice. El acoperă și munca de valoare egală, adică activități diferite care, comparate pe baza unor criterii obiective, au aceeași valoare. Criteriile folosite, în practica europeană, sunt:
- competențele și calificările cerute;
- efortul fizic și intelectual;
- responsabilitatea;
- condițiile de muncă.
Denumirea funcției nu este decisivă. Contează conținutul real al muncii: atribuțiile din fișa postului, complexitatea, responsabilitățile, rezultatele.
Ce justifică diferențele
Diferențele salariale nu sunt interzise în sine. Ele sunt legale dacă se bazează pe criterii obiective, neutre și proporționale, precum:
- experiența și vechimea relevantă;
- performanța individuală, evaluată pe criterii transparente;
- calificările suplimentare necesare postului;
- condițiile pieței muncii la data angajării, în anumite limite;
- responsabilitățile suplimentare efective.
Diferențele devin discriminatorii atunci când se explică, direct sau indirect, printr-un criteriu interzis (de exemplu, sexul sau vârsta) ori atunci când angajatorul nu le poate justifica obiectiv.
Discriminarea indirectă
Discriminarea poate fi și indirectă: un criteriu aparent neutru (de exemplu, disponibilitatea pentru ore suplimentare sau munca cu normă întreagă) dezavantajează în fapt o anumită categorie de salariați, fără o justificare obiectivă și proporțională.
Sarcina probei
Legislația antidiscriminare prevede un regim favorabil salariatului. Acesta trebuie să prezinte fapte din care se poate prezuma discriminarea — de exemplu, că un coleg care face aceeași muncă sau o muncă de valoare egală are un salariu semnificativ mai mare. Apoi, angajatorul trebuie să dovedească faptul că diferența are o justificare obiectivă, fără legătură cu un criteriu interzis.
În plus, în conflictele de muncă, angajatorul are obligația de a depune documentele pe care le deține (art. 272 Codul muncii), inclusiv statele de plată, fișele posturilor comparate și criteriile de stabilire a salariilor.
Directiva europeană privind transparența salarială
Directiva (UE) 2023/970 privind consolidarea aplicării principiului egalității de remunerare pentru aceeași muncă sau pentru o muncă de aceeași valoare între bărbați și femei, prin transparență salarială și mecanisme de asigurare a respectării legii, are termenul de transpunere în iunie 2026. Directiva prevede, printre altele:
- dreptul candidaților de a primi informații despre nivelul salarial inițial sau intervalul salarial, înainte de interviu;
- interdicția de a întreba candidații despre istoricul salarial;
- dreptul salariaților de a solicita informații despre nivelurile medii de remunerare, defalcate pe sexe, pentru categoriile de lucrători care prestează aceeași muncă sau o muncă de aceeași valoare;
- obligații de raportare pentru angajatorii de anumite dimensiuni;
- reguli favorabile salariaților privind sarcina probei și despăgubirile.
Stadiul transpunerii în legislația română și măsurile concrete aplicabile trebuie verificate la data fiecărei situații. În orice caz, directiva va întări semnificativ poziția salariaților în litigiile de egalitate salarială.
Căile de acțiune
- plângerea internă către angajator, cu cererea de explicații privind criteriile de salarizare;
- sesizarea CNCD, în termen de un an, care poate constata discriminarea și aplica sancțiuni;
- acțiunea în instanță, în termen de 3 ani, pentru plata diferențelor salariale, actualizate și cu dobânzi, și pentru daune morale. Acțiunea este, în principiu, scutită de taxa de timbru.
Drepturile salariale se prescriu în 3 ani (art. 268 alin. 1 lit. c Codul muncii), astfel încât diferențele pot fi recuperate, de regulă, pentru ultimii trei ani anteriori acțiunii.
Exemplu practic
Doi ingineri de proiect sunt angajați în același departament, cu fișe ale postului identice și vechime comparabilă. Inginera află, dintr-un document de buget transmis din greșeală, că salariul colegului ei este cu 30% mai mare. Solicită explicații, iar angajatorul răspunde vag că „așa s-a negociat la angajare”.
În acțiunea în instanță, inginera depune fișele postului, documentul de buget și evaluările anuale, din care rezultă performanțe cel puțin egale. Angajatorul nu poate demonstra un criteriu obiectiv pentru diferență. Instanța constată discriminarea și obligă angajatorul la plata diferențelor salariale pe ultimii trei ani, actualizate, și la daune morale.
Pași practici
- Strângeți informațiile disponibile despre salariile colegilor, pe căi legale.
- Comparați fișele postului, atribuțiile reale și responsabilitățile.
- Cereți în scris angajatorului explicații privind criteriile de salarizare.
- Analizați dacă diferența poate fi justificată obiectiv (experiență, calificări, performanță).
- Formulați acțiunea în termenul de prescripție, cerând instanței să oblige angajatorul la depunerea documentelor.
Întrebări frecvente
Pot folosi un document confidențial ajuns la mine din întâmplare? Folosirea în instanță a unor documente obținute fără o faptă ilicită este, de regulă, posibilă, dar trebuie analizată de la caz la caz, ținând seama de regulile interne și de protecția datelor personale ale colegilor.
Negocierea individuală a salariului justifică orice diferență? Nu. Negocierea este legitimă, dar angajatorul nu poate invoca doar faptul că „așa s-a negociat” pentru a justifica o diferență semnificativă, persistentă și fără legătură cu criterii obiective.
Și bonusurile intră în calcul? Da. Noțiunea de remunerare include salariul de bază și toate celelalte avantaje plătite direct sau indirect, în bani sau în natură, în legătură cu munca.
Pot fi concediat pentru că am cerut egalitate salarială? Nu. Victimizarea este interzisă, iar orice măsură luată ca reacție la o plângere sau la o acțiune în justiție poate fi anulată.
Ce fac dacă angajatorul refuză să îmi spună criteriile de salarizare? Refuzul de a oferi explicații poate fi folosit în instanță ca element din care se prezumă discriminarea. Instanța poate obliga angajatorul să depună documentele, iar refuzul nejustificat poate fi interpretat în defavoarea lui.
Concluzie
Principiul „la muncă egală, salariu egal” nu interzice diferențele salariale, ci pe cele nejustificate obiectiv. Salariatul care arată că un coleg cu aceeași muncă sau cu muncă de valoare egală este plătit mai bine mută sarcina justificării asupra angajatorului. Directiva privind transparența salarială va accentua această tendință. Pentru angajatori, o grilă salarială cu criterii clare și documentate este cea mai bună protecție.
S.C.P.A. Radu și Asociații reprezintă salariați în litigiile privind discriminarea salarială și asistă angajatori în elaborarea politicilor de salarizare conforme.
Acest articol are caracter informativ și reflectă legislația în vigoare la data publicării. Nu constituie consultanță juridică pentru un caz concret.