Un titlu executoriu nu rămâne executabil la nesfârșit. Legea impune creditorului să își valorifice dreptul într-un anumit termen; dacă nu o face, dreptul de a cere executarea silită se prescrie, iar debitorul se poate apăra eficient. Prescripția este unul dintre cele mai frecvente și mai solide motive de admitere a contestațiilor la executare, mai ales în dosarele pornite de cesionarii de creanțe pentru datorii vechi de ani de zile.
Termenul de prescripție
Potrivit art. 706 alin. (1) din Codul de procedură civilă, dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor emise în materia drepturilor reale, termenul de prescripție este de 10 ani.
Legi speciale prevăd termene diferite. De exemplu, dreptul organului fiscal de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie, ca regulă, în 5 ani, potrivit Codului de procedură fiscală.
De când curge termenul
Potrivit art. 705 alin. (1), termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a obține executarea silită. Concret:
- pentru hotărârile judecătorești, de la data la care hotărârea a devenit executorie;
- pentru titlurile executorii extrajudiciare (contracte de credit, bilete la ordin, contracte de închiriere înregistrate), de la data exigibilității creanței — de exemplu, data declarării scadenței anticipate a creditului sau data scadenței fiecărei rate;
- pentru prestațiile succesive, termenul curge separat pentru fiecare prestație, de la scadența ei.
Momentul nașterii dreptului este adesea disputat. În cazul creditelor, creditorul susține că termenul curge de la ultima rată din graficul inițial, iar debitorul, de la data notificării rezilierii. Practica judiciară reține, de regulă, că după declararea scadenței anticipate întreaga creanță devine exigibilă, iar termenul curge de la acel moment.
Titlurile mai vechi
Pentru titlurile executorii născute înainte de intrarea în vigoare a actualului Cod de procedură civilă (15 februarie 2013), se aplică legea în vigoare la data nașterii dreptului de a cere executarea. În materia creanțelor, termenul era tot de 3 ani, potrivit Decretului nr. 167/1958, cu reguli proprii privind întreruperea. Analiza trebuie făcută cu atenție, după data titlului și după actele de executare efectuate.
Ce întrerupe prescripția
Potrivit art. 708, cursul prescripției se întrerupe, printre altele:
- prin depunerea cererii de executare la executorul judecătoresc, chiar dacă executorul este necompetent;
- pe data îndeplinirii, în cursul executării, a unui act de executare (de exemplu, înființarea popririi, sechestrul);
- pe data în care debitorul, înainte de începerea executării sau în cursul acesteia, recunoaște datoria sau face o plată parțială;
- prin depunerea cererii de admitere a creanței în procedura insolvenței;
- prin introducerea unei cereri de chemare în judecată sau de arbitrare, în anumite situații.
După întrerupere, începe să curgă un nou termen de prescripție de același fel.
Atenție la recunoașterea datoriei
Debitorii întrerup adesea, fără să își dea seama, prescripția: o plată simbolică de 50 de lei, un e-mail către recuperator prin care „recunosc datoria, dar nu pot plăti acum”, semnarea unui acord de eșalonare. Toate acestea pot fi calificate drept recunoaștere a datoriei și pot face să curgă un nou termen de 3 ani. Înainte de orice comunicare cu un recuperator pentru o datorie veche, este util să se verifice dacă dreptul de executare nu s-a prescris deja.
Suspendarea prescripției
Potrivit art. 707, cursul prescripției se suspendă, printre altele, pe durata suspendării executării dispuse de instanță sau de lege și în alte cazuri prevăzute de lege. După încetarea cauzei de suspendare, prescripția își reia cursul, socotindu-se și timpul scurs înainte de suspendare.
Perimarea executării
Distinctă de prescripție este perimarea executării, reglementată de art. 697. Dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare fără să îndeplinească alte acte de executare, executarea se perimă de drept, iar orice parte interesată poate cere desființarea ei.
Perimarea nu stinge dreptul de a cere executarea, ci doar desființează executarea începută. Dacă însă între timp termenul de prescripție a expirat, creditorul nu mai poate porni o nouă executare.
Legea prevede excepții de la perimare, de exemplu când executarea a fost suspendată sau când creditorul nu a putut efectua acte din motive neimputabile lui.
Cum se invocă prescripția
Prescripția dreptului de a cere executarea silită se invocă pe calea contestației la executare (art. 712 și urm.), în termenul de 15 zile de la comunicarea actelor de executare. Instanța nu o poate invoca din oficiu în toate situațiile; de aceea, debitorul trebuie să o invoce expres.
Pentru a demonstra prescripția, contestatorul trebuie să arate:
- data nașterii dreptului de a cere executarea;
- lipsa actelor întreruptive în termen sau faptul că, de la ultimul act întreruptiv, a trecut un nou termen complet;
- eventual, perimarea unor executări anterioare, care face ca actele efectuate în cadrul lor să nu mai producă efect întreruptiv.
Dosarul de executare, inclusiv dosarele de executare anterioare, trebuie studiat integral. Uneori, creditorul a pornit executări succesive la executori diferiți, unele perimate, iar cronologia actelor decide soarta contestației.
Efectele prescripției
Dacă instanța constată prescripția, anulează executarea și actele de executare. Datoria nu dispare ca obligație naturală — debitorul care plătește de bunăvoie nu poate cere restituirea —, dar creditorul nu mai poate obține executarea silită.
Exemplu practic
O societate de recuperare pornește în 2026 executarea pentru un credit acordat în 2014 și reziliat în 2017. Dosarul arată o primă executare pornită în 2018, cu o poprire înființată în același an, după care nu s-a mai efectuat niciun act. Creditorul susține că prescripția a fost întreruptă prin executarea din 2018.
În contestație, debitorul arată că prima executare s-a perimat în 2019 și că, chiar socotind efectul întreruptiv al popririi din 2018, noul termen de 3 ani s-a împlinit în 2021. Instanța admite contestația și anulează executarea din 2026.
Întrebări frecvente
Prescripția privește și dobânzile? Da. Dobânzile și penalitățile au un regim propriu de prescripție, iar pentru fiecare perioadă poate curge un termen separat. Chiar dacă creanța principală nu s-a prescris, dobânzile mai vechi pot fi prescrise.
Dacă am semnat o înțelegere cu recuperatorul, mai pot invoca prescripția? Depinde de momentul semnării. Recunoașterea făcută după împlinirea termenului este analizată diferit de recunoașterea făcută înainte de împlinirea lui. Situația trebuie analizată concret.
Prescripția se aplică și creanțelor bugetare? Da, dar după regulile Codului de procedură fiscală, cu termen general de 5 ani și cauze proprii de întrerupere și suspendare.
Pot cere restituirea sumelor deja executate după prescripție? Dacă executarea s-a făcut după împlinirea prescripției și a fost contestată în termen, debitorul poate obține, odată cu anularea executării, întoarcerea executării pentru sumele încasate.
Un titlu executoriu poate fi „reînnoit” printr-un nou proces? Creditorul care a lăsat să se prescrie dreptul de a cere executarea nu poate obține, în principiu, un nou titlu pentru aceeași creanță, întrucât ar exista autoritate de lucru judecat. Situația este diferită pentru titlurile extrajudiciare, unde creditorul poate încerca o acțiune pe fond, dacă dreptul material la acțiune nu s-a prescris.
Concluzie
Termenul de 3 ani pentru executarea silită este o protecție reală pentru debitori, în special în fața executărilor pentru datorii vechi cesionate. Cheia este reconstituirea exactă a cronologiei: data exigibilității, actele de executare, perimările, eventualele recunoașteri. Debitorul care primește o somație pentru o datorie veche ar trebui să verifice prescripția înainte de a plăti sau de a semna orice document.
S.C.P.A. Radu și Asociații reprezintă debitori și creditori în contestațiile la executare întemeiate pe prescripție și perimare.
Acest articol are caracter informativ și reflectă legislația în vigoare la data publicării. Nu constituie consultanță juridică pentru un caz concret.