Decizia de impunere este actul prin care organul fiscal stabilește obligații fiscale suplimentare: impozit pe profit, TVA, impozit pe venit, contribuții sociale, cu dobânzile și penalitățile aferente. Fie că vine după o inspecție fiscală, după o verificare documentară sau ca urmare a nedepunerii unei declarații, decizia de impunere poate fi contestată. Procedura este însă riguroasă, iar greșelile de formă sau de termen pot închide definitiv calea apărării.
Cadrul legal
Contestația fiscală este reglementată de Codul de procedură fiscală (Legea nr. 207/2015), în titlul dedicat soluționării contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale. După parcurgerea procedurii administrative, litigiul continuă, la nevoie, în fața instanței de contencios administrativ și fiscal, potrivit Legii nr. 554/2004.
Procedura administrativă este obligatorie: contribuabilul nu se poate adresa direct instanței pentru anularea unei decizii de impunere fără a formula, mai întâi, contestație la organul fiscal.
Ce acte se pot contesta
Pe calea contestației fiscale se pot ataca, în principal:
- decizia de impunere emisă în urma inspecției fiscale sau a verificării;
- decizia de impunere din oficiu, emisă pentru nedepunerea declarațiilor;
- deciziile referitoare la obligațiile fiscale accesorii (dobânzi, penalități);
- decizia de nemodificare a bazei de impozitare, în măsura în care contribuabilul este nemulțumit de constatările din raportul de inspecție;
- alte acte administrative fiscale (de exemplu, deciziile privind rambursarea TVA, deciziile de stabilire a răspunderii solidare).
Raportul de inspecție fiscală nu se contestă separat; el stă la baza deciziei de impunere, iar criticile împotriva constatărilor din raport se formulează în contestația împotriva deciziei.
Termenul: 45 de zile
Contestația se depune în termen de 45 de zile de la comunicarea actului administrativ fiscal, sub sancțiunea decăderii. Termenul se calculează potrivit regulilor din Codul de procedură fiscală, care trimit la regulile procedurii civile: ziua comunicării nu se ia în calcul, iar dacă ultima zi este nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare.
Atenție la comunicare: actele fiscale se comunică, în prezent, în principal prin Spațiul Privat Virtual (SPV), iar data comunicării este, de regulă, data punerii la dispoziție în SPV, nu data la care contribuabilul a deschis efectiv documentul. Contribuabilii care nu își verifică periodic SPV-ul ratează frecvent termenul.
Dacă actul nu conține mențiunile privind calea de atac, termenul și organul la care se depune contestația, legea prevede un termen de contestare mai lung, de 3 luni de la comunicare.
Unde se depune
Contestația se depune la organul fiscal emitent al actului contestat. Competența de soluționare aparține, în funcție de cuantumul sumelor contestate și de emitent:
- structurii specializate de soluționare a contestațiilor din cadrul organului fiscal emitent (de regulă, la nivel regional sau județean), pentru sume sub pragul stabilit de lege;
- structurii centrale de soluționare a contestațiilor din cadrul ANAF (Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor), pentru sumele mari;
- organului fiscal local, pentru actele emise de primării.
Dacă contestația este depusă greșit la alt organ, aceasta nu se pierde, ci se transmite organului competent; este însă preferabil să fie depusă corect de la început.
Conținutul contestației
Contestația se formulează în scris și trebuie să cuprindă:
- datele de identificare ale contestatorului;
- obiectul contestației — actul contestat și sumele contestate, defalcate pe fiecare tip de obligație fiscală și accesorii;
- motivele de fapt și de drept;
- dovezile pe care se întemeiază;
- semnătura contestatorului sau a reprezentantului, cu dovada calității.
Câteva reguli practice esențiale:
- Indicați exact sumele contestate. Contestația se analizează numai în limita sumelor indicate. Dacă se contestă doar parțial decizia, partea necontestată devine definitivă.
- Motivați fiecare capăt. O contestație care contestă o sumă fără motive concrete va fi respinsă ca nemotivată pentru acea sumă.
- Depuneți toate probele. În procedura administrativă se pot depune înscrisuri noi. Probele pe care nu le-ați prezentat la inspecție trebuie prezentate acum, cu explicarea motivelor pentru care nu au fost prezentate anterior.
- Contestați și accesoriile. Dacă se contestă debitul principal, contestați expres și accesoriile aferente; principiul accesorium sequitur principale funcționează, dar este mai sigur ca ele să fie menționate.
Soluționarea contestației
Organul de soluționare analizează contestația și emite o decizie de soluționare, prin care poate:
- admite contestația, total sau parțial, și anula actul atacat, în tot sau în parte;
- respinge contestația ca neîntemeiată, nemotivată, nedovedită, tardivă sau fără obiect;
- desființa actul atacat, total sau parțial, dispunând emiterea unui nou act care să țină seama de considerentele deciziei, de regulă după o nouă verificare. Prin noul act, situația contestatorului nu poate fi agravată în propria contestație.
Legea prevede un termen de soluționare a contestației. Dacă organul de soluționare nu se pronunță în termen de 6 luni de la depunerea contestației, contribuabilul se poate adresa direct instanței de contencios administrativ, fără a mai aștepta decizia.
Organul de soluționare poate suspenda procedura de soluționare în anumite situații prevăzute de lege, cel mai frecvent atunci când a fost sesizat organul de urmărire penală cu privire la fapte care ar putea constitui infracțiuni și a căror constatare ar avea influență asupra soluției.
Acțiunea în instanță
Decizia de soluționare a contestației poate fi atacată, împreună cu actul administrativ fiscal, la instanța de contencios administrativ și fiscal, în termen de 6 luni de la comunicarea deciziei.
Competența aparține, potrivit Legii nr. 554/2004, tribunalului sau curții de apel, în funcție de valoarea obligațiilor fiscale contestate (pragul de 3.000.000 lei pentru actele autorităților centrale). Hotărârea primei instanțe poate fi atacată cu recurs.
În instanță, contribuabilul poate solicita și administra expertiza contabilă — de multe ori proba decisivă în litigiile fiscale.
Executarea pe durata contestației
Contestația nu suspendă executarea actului administrativ fiscal. ANAF poate începe executarea silită pentru sumele stabilite, chiar dacă acestea sunt contestate. Contribuabilul are două mijloace de protecție:
- constituirea unei garanții (scrisoare de garanție bancară sau poliță de asigurare de garanție), care, potrivit Codului de procedură fiscală, împiedică începerea sau continuarea executării silite pentru sumele contestate;
- cererea de suspendare a executării actului, adresată instanței de contencios administrativ, potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004 și regulilor speciale din Codul de procedură fiscală, cu plata unei cauțiuni stabilite de instanță.
Exemplu practic
O societate de construcții primește o decizie de impunere prin care ANAF consideră nedeductibile cheltuielile cu un subcontractant, pe motiv că acesta nu ar fi avut personal și utilaje. Inspectorii resping și TVA-ul aferent. Totalul, cu accesorii, depășește un milion de lei.
În contestație, societatea depune procesele-verbale de recepție a lucrărilor, rapoartele dirigintelui de șantier, fotografii datate din șantier, corespondența cu subcontractantul și declarațiile beneficiarului final al lucrărilor. Argumentul juridic central este jurisprudența CJUE, potrivit căreia dreptul de deducere nu poate fi refuzat decât dacă organul fiscal dovedește, pe baza unor elemente obiective, că operațiunea nu a avut loc sau că beneficiarul știa sau ar fi trebuit să știe că participă la o fraudă. Organul de soluționare desființează decizia și dispune reverificarea, iar la reverificare cheltuielile sunt admise în cea mai mare parte.
Întrebări frecvente
Pot plăti suma și să contest în continuare? Da. Plata nu înseamnă achiesare. Dacă contestația sau acțiunea în instanță este admisă, sumele se restituie, cu dobânzi, în condițiile legii.
Pot renunța la contestație? Da, contestația poate fi retrasă până la soluționare. Retragerea are însă ca efect pierderea dreptului de a mai formula o nouă contestație împotriva aceluiași act, dacă termenul a expirat.
Ce se întâmplă dacă am ratat termenul de 45 de zile? Contestația va fi respinsă ca tardivă, iar actul devine definitiv în sistemul căilor administrative de atac. Rămân posibile doar căi limitate — de exemplu, invocarea unor cauze de nulitate absolută sau aplicarea unor măsuri legislative speciale, precum amnistiile fiscale, acolo unde acestea există.
Concluzie
Contestația fiscală este o procedură cu termen scurt și reguli stricte, dar cu șanse reale de reușită atunci când este bine motivată și susținută de probe. Recomandarea noastră: verificați SPV-ul săptămânal, calculați termenul de 45 de zile din ziua comunicării și începeți pregătirea contestației imediat, nu în ultimele zile ale termenului.
S.C.P.A. Radu și Asociații formulează contestații fiscale și reprezintă contribuabili în litigiile de contencios fiscal împotriva ANAF și a organelor fiscale locale.
Acest articol are caracter informativ și reflectă legislația în vigoare la data publicării. Nu constituie consultanță juridică pentru un caz concret.