Un contribuabil care nu depune la termen o declarație fiscală poate primi, după un timp, o decizie de impunere din oficiu: organul fiscal estimează el însuși obligația datorată și o stabilește printr-un act administrativ. Suma estimată este adesea mult mai mare decât cea reală, iar accesoriile curg de la scadența inițială. Situația este frecventă atât la ANAF, cât și la primării, pentru impozitele și taxele locale.
Ce este impunerea din oficiu
Potrivit Codului de procedură fiscală, organul fiscal stabilește din oficiu obligațiile fiscale atunci când contribuabilul nu depune declarația fiscală în termenul legal, după ce a fost notificat în acest sens. Mecanismul are trei etape:
- notificarea contribuabilului cu privire la nedepunerea declarației și la consecințele acesteia;
- un termen acordat prin notificare pentru depunerea declarației (de regulă, 15 zile);
- dacă declarația nu este depusă, emiterea deciziei de impunere din oficiu, pe baza estimării bazei de impunere.
La estimare, organul fiscal ia în considerare toate datele și documentele relevante: declarațiile din perioadele anterioare, informațiile de la terți, datele din alte declarații ale contribuabilului (de exemplu, declarațiile informative privind livrările și achizițiile), datele de la alți contribuabili similari.
Regula de aur: depunerea declarației anulează decizia
Codul de procedură fiscală prevede o regulă foarte favorabilă contribuabilului: dacă, după emiterea deciziei de impunere din oficiu, contribuabilul depune declarația fiscală, decizia emisă din oficiu este anulată, iar obligațiile se stabilesc pe baza declarației depuse. Această regulă se aplică, în condițiile legii, până la începerea unei inspecții fiscale sau a unei verificări privind obligația respectivă.
În practică, aceasta înseamnă că, pentru o decizie de impunere din oficiu emisă pentru nedepunerea unui decont de TVA sau a unei declarații de impozit, cea mai rapidă soluție este, de cele mai multe ori, depunerea declarației corecte. Accesoriile se recalculează pe baza obligațiilor declarate, de la scadența inițială.
Atenție: depunerea declarației nu șterge accesoriile pentru întârziere, iar pentru declarațiile depuse cu întârziere se pot aplica și sancțiuni contravenționale.
Când are sens contestația
Contestația împotriva deciziei de impunere din oficiu, în termenul de 45 de zile, are sens atunci când:
- declarația a fost depusă, dar nu a fost înregistrată sau a fost respinsă din motive tehnice, iar contribuabilul are dovada depunerii;
- contribuabilul nu avea obligația de a depune declarația pentru perioada respectivă (de exemplu, nu desfășura activitate, era în inactivitate temporară, nu era înregistrat pentru acel tip de obligație);
- notificarea prealabilă nu a fost comunicată legal, ceea ce afectează procedura;
- estimarea este vădit eronată, iar contribuabilul nu mai poate depune declarația (de exemplu, a început între timp o inspecție fiscală);
- decizia a fost emisă după împlinirea termenului de prescripție.
Impunerea din oficiu la taxele locale
Primăriile folosesc frecvent impunerea din oficiu pentru impozitul pe clădiri, pe teren și pe mijloacele de transport, mai ales în cazul persoanelor juridice care nu au depus declarațiile fiscale pentru clădirile noi, pentru modificări ale valorii de impozitare sau pentru clădirile primite în concesiune ori administrare.
Particularități frecvente în aceste cazuri:
- încadrarea construcției — organul fiscal local poate considera „clădire” o construcție care, juridic, nu are această natură (de exemplu, instalații tehnologice, construcții speciale, platforme), și o poate impozita ca atare;
- valoarea de impozitare estimată — în lipsa unui raport de evaluare, primăria poate folosi valori estimate sau valori contabile, uneori mult peste valoarea reală;
- subiectul impozabil — pentru bunurile proprietate publică date în concesiune, administrare sau folosință, legea stabilește cine datorează taxa pe clădiri; erorile de identificare a debitorului sunt frecvente;
- perioada impusă — impunerea retroactivă pentru ani mulți, în limita termenului de prescripție.
Contestația împotriva deciziilor organelor fiscale locale urmează aceeași procedură din Codul de procedură fiscală, cu depunerea la organul fiscal local emitent.
Cum verifici legalitatea unei decizii de impunere din oficiu
Înainte de a decide între depunerea declarației și contestație, verificați câteva elemente:
- Notificarea prealabilă. A fost emisă și comunicată legal? Data comunicării în SPV sau prin poștă? Termenul acordat a fost respectat înainte de emiterea deciziei?
- Obligația de declarare. Exista, pentru perioada respectivă, obligația de a depune declarația? Contribuabilul era înregistrat în vectorul fiscal pentru acel tip de obligație?
- Baza de estimare. Ce date a folosit organul fiscal? Sunt menționate în decizie? Sunt realiste?
- Perioada. Se încadrează în termenul de prescripție?
- Accesoriile. Sunt calculate de la scadența legală? Pe ce bază?
- Competența. Organul fiscal emitent este cel competent pentru contribuabilul respectiv și pentru acel tip de obligație?
Pentru deciziile emise de organele fiscale locale, verificați suplimentar hotărârea consiliului local privind nivelul impozitelor pentru anul respectiv și încadrarea clădirii sau a terenului în zona și categoria corectă.
Un răspuns negativ la oricare dintre aceste întrebări poate fundamenta contestația, chiar și atunci când contribuabilul nu poate sau nu dorește să depună declarația.
Exemplu practic
O societate operează, în baza unui contract de delegare, un centru de gestionare a deșeurilor aflat în proprietatea publică a județului. Primăria orașului pe teritoriul căruia se află centrul emite decizii de impunere din oficiu pentru taxa pe clădiri pe ultimii cinci ani, considerând drept „clădiri” celulele de depozitare, platformele și bazinele de levigat, la valori estimate de ordinul milioanelor de lei.
În contestație, susținem că aceste construcții nu îndeplinesc definiția legală a clădirii din Codul fiscal — nu sunt construcții care să aibă acoperiș și pereți și să servească la adăpostirea de oameni, animale, obiecte sau activități —, ci sunt construcții speciale și instalații tehnologice, care nu intră în baza de impozitare a taxei pe clădiri. În plus, valorile au fost estimate fără nicio fundamentare, iar notificarea prealabilă nu a fost comunicată legal. Organul fiscal local este obligat să analizeze natura fiecărei construcții, iar în instanță expertiza tehnică devine proba decisivă.
Întrebări frecvente
Dacă depun declarația după decizia din oficiu, mai trebuie să contest? Dacă declarația depusă duce la anularea deciziei din oficiu, contestația nu mai este necesară pentru diferență. Este util, totuși, să verificați că organul fiscal a operat efectiv anularea în fișa sintetică.
Pot fi impus din oficiu dacă sunt declarat inactiv? Potrivit regulilor recente, contribuabilii declarați inactivi nu fac obiectul procedurii de notificare și impunere din oficiu pentru declarațiile nedepuse pe perioada inactivității, dar obligațiile lor de declarare și plată rămân.
Concluzie
Impunerea din oficiu este un instrument de presiune, nu o constatare definitivă a obligațiilor. Pentru declarațiile nedepuse, depunerea declarației corecte anulează, de regulă, decizia. Când aceasta nu mai este posibilă sau când organul fiscal a încadrat sau a estimat greșit baza de impunere — cum se întâmplă frecvent la taxele locale pentru construcții speciale —, contestația bine argumentată este calea de urmat.
S.C.P.A. Radu și Asociații reprezintă contribuabili în contestațiile împotriva deciziilor de impunere din oficiu emise de ANAF și de organele fiscale locale, inclusiv pentru taxa pe clădiri aferentă bunurilor concesionate.
Acest articol are caracter informativ și reflectă legislația în vigoare la data publicării. Nu constituie consultanță juridică pentru un caz concret.