Pe 14 octombrie 2026 a fost publicat în Monitorul Oficial Ordinul președintelui ANAF nr. 1.163/2026, care aprobă noua Procedură de atragere a răspunderii solidare și șapte formulare utilizate în această procedură. Ordinul înlocuiește instrucțiunile din 2014 (OPANAF nr. 127/2014), emise încă sub vechiul Cod de procedură fiscală, și se aplică inclusiv procedurilor aflate deja în curs.
Pentru administratorii, asociații și acționarii unor societăți cu datorii fiscale, întrebarea practică este simplă: ce trebuie să dovedească ANAF pentru a le urmări patrimoniul personal și cum se pot apăra? Răspunsul nu s-a schimbat în esență — temeiul rămâne art. 25 și art. 26 din Codul de procedură fiscală —, dar procedura este acum mult mai detaliată, iar câteva termene sunt sensibil mai strânse.
Principiul care rămâne neschimbat: funcția nu este suficientă
Procedura reafirmă expres ceea ce instanțele spun de ani de zile: simpla calitate de administrator, asociat, acționar sau reprezentant legal nu atrage automat răspunderea solidară. Organul fiscal trebuie să stabilească, pentru fiecare persoană în parte:
- fapta concretă imputată;
- perioada în care persoana a avut calitatea relevantă sau a săvârșit fapta;
- atribuțiile efective ale persoanei;
- reaua-credință, acolo unde legea o cere;
- legătura de cauzalitate dintre conduita persoanei și rezultatul prevăzut de lege (insolvabilitatea, nedeclararea sau neplata obligațiilor);
- cuantumul obligațiilor care pot fi imputate.
Pentru ipotezele principale privind administratorii, răspunderea se poate atrage numai după declararea insolvabilității debitorului de către organul fiscal. Insolvabilitatea fiscală nu trebuie confundată cu insolvența reglementată de Legea nr. 85/2014: prima este o constatare a organului de executare că debitorul nu are bunuri sau venituri urmăribile, a doua este o procedură judiciară.
Ce aduce nou procedura din 2026
1. Indicatori de rea-credință, dar nu prezumții
Procedura enumeră, cu titlu exemplificativ, împrejurări pe care organul fiscal le poate analiza pentru a stabili reaua-credință. Printre ele:
- cunoașterea de către administrator a situației economice, financiare și fiscale a societății;
- neformularea cererii de deschidere a procedurii insolvenței, deși existau obligații restante;
- continuarea activității și acumularea de noi datorii fiscale, în condițiile cunoașterii imposibilității de plată;
- plata altor creditori — inclusiv persoane afiliate, asociați sau administratori — în timp ce obligațiile fiscale rămâneau neachitate;
- transferurile către persoane afiliate sau interpuse, vânzările fictive ori la preț subevaluat, neîncasarea prețului, folosirea în continuare a bunurilor după transferul lor formal;
- lipsa oricăror demersuri de redresare sau restructurare;
- ignorarea unei notificări a organului fiscal privind obligațiile restante.
Elementul cel mai important pentru apărare este precizarea, inclusă expres în procedură, că acești indicatori nu constituie, prin ei înșiși, prezumții absolute de răspundere. Ei trebuie coroborați cu celelalte probe și cu situația concretă a societății.
Procedura distinge, de asemenea, între folosirea lichidităților pentru alte scopuri și folosirea lor pentru cheltuielile necesare susținerii activității — salarii, energie, materii prime. Un administrator care a plătit salariile pentru a evita oprirea activității nu a acționat, prin aceasta, cu rea-credință. Diferența dintre o plată necesară continuării activității și o operațiune de sustragere a patrimoniului trebuie însă demonstrată cu documente, nu presupusă.
2. Audiere în maximum 10 zile lucrătoare, apărare scrisă în 5 zile lucrătoare
Persoana vizată primește o notificare de convocare la audiere, care trebuie să cuprindă motivele, temeiul juridic, suma vizată și documentele pe care se sprijină organul fiscal. Audierea se organizează, de regulă, în cel mult 10 zile lucrătoare de la comunicarea notificării, cu posibilitate de prelungire. Persoanele înregistrate în Spațiul Privat Virtual pot opta pentru audierea prin videoconferință.
După audiere, persoana vizată poate depune punctul de vedere scris și documentele justificative în termen de 5 zile lucrătoare.
Comparativ cu procedura din 2014 — care acorda 30 de zile de la consultarea documentației pentru prezentarea observațiilor în scris —, diferența este importantă. Cele două termene nu curg de la același moment, așa că nu putem spune că perioada de apărare a scăzut pur și simplu de la 30 la 5 zile. Practic însă, apărarea trebuie pregătită înainte de audiere, nu după. Într-un dosar care presupune reconstituirea a câțiva ani de activitate, cinci zile lucrătoare sunt foarte puțin.
3. Neprezentarea nu oprește procedura, dar nici nu înseamnă recunoaștere
Neprezentarea la a doua convocare sau refuzul expres de a participa echivalează cu parcurgerea etapei audierii, iar procedura continuă. Neprezentarea nu înseamnă, prin ea însăși, recunoașterea faptelor imputate. Totuși, persoana care nu participă pierde ocazia de a influența rezultatul înainte de emiterea deciziei.
4. Încetarea procedurii
Procedura trebuie să înceteze, printr-un referat de încetare, dacă probele sunt insuficiente, dacă obligațiile au fost stinse, dacă datoriile nu corespund perioadei în care persoana a avut calitatea relevantă ori dacă există o altă cauză legală. Audierea are, așadar, o miză reală: ea poate duce la închiderea dosarului.
5. Limitele sumei imputate
Răspunderea poate cuprinde obligațiile principale și accesoriile, dar numai pe cele:
- aferente perioadei în care persoana a avut calitatea sau a săvârșit faptele;
- care există în sold la data atragerii răspunderii;
- pentru care dreptul de a cere executarea silită nu s-a prescris.
Pentru ipoteza înstrăinării sau ascunderii bunurilor cu rea-credință, răspunderea este limitată la valoarea bunurilor înstrăinate sau ascunse. Pentru fiecare persoană vizată se emite o decizie distinctă.
6. Măsurile asigurătorii pot apărea înaintea deciziei
Dacă există pericolul ca persoana vizată să își sustragă, ascundă sau risipească patrimoniul, organul fiscal poate institui măsuri asigurătorii — sechestre, popriri asigurătorii — chiar înainte de emiterea deciziei de atragere a răspunderii. Măsurile nu sunt automate și trebuie justificate, dar riscul trebuie anticipat.
Decizia, plata și contestația
Decizia de atragere a răspunderii solidare este titlu de creanță și stabilește termenul de plată: până la data de 5 a lunii următoare, dacă decizia este comunicată între 1 și 15 ale lunii, respectiv până la data de 20 a lunii următoare, dacă este comunicată după data de 15. După expirarea termenului de plată, decizia devine titlu executoriu.
Decizia se contestă în termen de 45 de zile de la comunicare, la organul fiscal emitent, potrivit Codului de procedură fiscală, iar decizia de soluționare a contestației poate fi atacată în contencios administrativ. Contestația nu suspendă executarea. Pentru a proteja patrimoniul personal, persoana vizată trebuie să analizeze imediat constituirea unei garanții sau formularea unei cereri de suspendare a executării la instanță.
Ce recomandăm administratorilor
Dacă ați primit o notificare de convocare la audiere:
- Solicitați imediat consultarea întregii documentații din dosar.
- Reconstituiți cronologia: datele mandatului, scadențele obligațiilor fiscale, lichiditățile disponibile, încasările estimate și cele efective.
- Pregătiți justificarea economică a plăților efectuate în perioada de dificultate: salarii, furnizori esențiali, utilități.
- Documentați demersurile de redresare: negocieri cu creditorii, cereri de eșalonare, încercări de vânzare a activelor la valoarea de piață, analiza oportunității insolvenței.
- Verificați corespondența dintre suma imputată și perioada mandatului; în cazul administratorilor succesivi, delimitați precis responsabilitățile.
- Mergeți la audiere cu punctul de vedere scris deja redactat și cu documentele justificative, nu vă bazați pe cele 5 zile lucrătoare de după audiere.
Dacă societatea traversează dificultăți, dar nu există încă o procedură:
- documentați deciziile financiare în timp real (procese-verbale, analize de cash-flow, corespondență);
- analizați oportunitatea cererii de deschidere a procedurii insolvenței în termenul legal;
- nu efectuați plăți preferențiale către persoane afiliate și nu transferați active sub valoarea de piață;
- răspundeți notificărilor organului fiscal.
Concluzie
OPANAF nr. 1.163/2026 nu creează răspunderi noi și nu elimină garanțiile existente, dar detaliază criteriile după care ANAF evaluează conduita administratorilor și comprimă etapele în care aceștia își pot construi apărarea. Mesajul practic este că apărarea se pregătește înainte de audiere, cu documente financiar-contabile care explică contextul economic al deciziilor. O datorie fiscală a societății nu este, singură, dovada relei-credințe a administratorului, dar această concluzie trebuie demonstrată în procedură.
S.C.P.A. Radu și Asociații asistă administratori, asociați și acționari în procedurile de atragere a răspunderii solidare, de la audierea la ANAF până la contestația și litigiul în contencios administrativ. Pentru o prezentare detaliată, consultați ghidul nostru dedicat răspunderii solidare.
Acest articol are caracter informativ și reflectă legislația în vigoare la data publicării. Nu constituie consultanță juridică pentru un caz concret.