Întrebarea „Cât de în urmă poate merge ANAF?” este una dintre cele mai frecvente în practica fiscală. Răspunsul ține de prescripție — instituția care limitează în timp dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale suplimentare și dreptul de a le executa silit. Prescripția este una dintre cele mai puternice apărări ale contribuabilului, dar și una dintre cele mai tehnice: calculul greșit al termenului sau ignorarea cauzelor de suspendare duce la concluzii eronate.
Două prescripții diferite
Codul de procedură fiscală reglementează două termene de prescripție distincte:
- prescripția dreptului de a stabili creanțe fiscale — perioada în care organul fiscal poate stabili, prin decizie de impunere, obligații fiscale (de exemplu, în urma unei inspecții);
- prescripția dreptului de a cere executarea silită — perioada în care organul fiscal poate executa silit creanțele deja stabilite.
Cele două trebuie verificate separat.
Prescripția dreptului de a stabili creanțe fiscale
Termenul general: 5 ani
Dreptul organului fiscal de a stabili creanțe fiscale se prescrie, ca regulă, în termen de 5 ani.
De când curge
Termenul începe să curgă, potrivit Codului de procedură fiscală, de la data de 1 iulie a anului următor celui pentru care se datorează obligația fiscală, dacă legea nu dispune altfel.
Exemplu: pentru impozitul pe profit aferent anului 2021, termenul începe să curgă la 1 iulie 2022 și se împlinește, în lipsa cauzelor de suspendare sau întrerupere, la 1 iulie 2027.
Termenul de 10 ani
Termenul este de 10 ani în cazul în care obligațiile fiscale rezultă din săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală (de exemplu, evaziune fiscală), constatate potrivit legii.
Suspendarea și întreruperea
Termenul de prescripție a dreptului de a stabili creanțe fiscale se suspendă, printre altele:
- pe durata inspecției fiscale, de la data începerii până la data emiterii deciziei de impunere, cu limitele prevăzute de lege;
- pe durata verificării situației fiscale personale;
- în cazurile prevăzute de Codul civil pentru suspendarea prescripției;
- pe perioada în care contribuabilul se sustrage de la inspecție.
Termenul se întrerupe în cazurile prevăzute de lege, inclusiv prin acte ale contribuabilului care recunosc obligația (de exemplu, depunerea unei declarații rectificative).
Calculul corect presupune, deci, reconstituirea cronologiei complete: date de început și de sfârșit ale inspecțiilor, ale verificărilor, ale eventualelor suspendări ale inspecției, ale declarațiilor rectificative.
Prescripția dreptului de a cere executarea silită
Dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie, de regulă, în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept. Termenul se suspendă și se întrerupe în cazurile prevăzute de Codul de procedură fiscală — de exemplu, prin orice act de executare silită, prin recunoașterea datoriei, prin eșalonarea la plată sau pe durata suspendării executării dispuse de instanță.
Dacă prescripția s-a împlinit, organul fiscal nu mai poate executa silit creanța, iar sumele plătite după împlinirea prescripției pot fi, în condițiile legii, restituite.
Prescripția la taxele locale
Regulile se aplică și impozitelor și taxelor locale, administrate de primării. În practică, organele fiscale locale emit uneori decizii de impunere pentru perioade foarte vechi, mai ales atunci când descoperă o clădire sau un teren nedeclarat. Contribuabilii trebuie să verifice sistematic dacă perioadele impuse depășesc termenul de prescripție.
Cum se invocă prescripția
Prescripția se invocă:
- în punctul de vedere formulat la proiectul raportului de inspecție fiscală;
- în contestația împotriva deciziei de impunere — ca motiv principal de anulare pentru perioadele prescrise;
- în acțiunea în contencios administrativ;
- în contestația la executare, pentru prescripția dreptului de a cere executarea silită.
Organul fiscal are obligația de a verifica și din oficiu prescripția, dar în practică această verificare este adesea superficială. Contribuabilul trebuie să o invoce expres și argumentat.
Exemplu practic
În cursul anului 2026, o firmă primește o decizie de impunere pentru TVA aferent unor operațiuni din anul 2019. Inspecția a început în decembrie 2025.
Pentru TVA aferent perioadelor fiscale din 2019, termenul de prescripție a început să curgă la 1 iulie 2020 și s-ar fi împlinit la 1 iulie 2025. Inspecția a început după această dată, astfel încât suspendarea pe durata inspecției nu mai poate opera. În lipsa altor cauze de suspendare sau întrerupere și a unor fapte penale constatate, dreptul organului fiscal de a stabili obligațiile pentru 2019 era prescris. Contestația este admisă pentru această perioadă.
Prescripția dreptului de a cere restituirea
Prescripția funcționează și în sens invers. Dreptul contribuabilului de a cere compensarea sau restituirea sumelor plătite fără a fi datorate, a sumelor de rambursat sau a altor sume care i se cuvin se prescrie, de asemenea, în termenul prevăzut de Codul de procedură fiscală — ca regulă, 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la restituire.
Câteva situații practice:
- plăți efectuate eronat sau în plus — dreptul la restituire trebuie exercitat în termen, prin cerere la organul fiscal;
- sume rămase în contul contribuabilului după anularea unei decizii de impunere — restituirea se cere expres, iar termenul curge de la rămânerea definitivă a actului de anulare;
- măsuri legislative speciale (de exemplu, amnistiile fiscale) care prevăd restituirea unor sume deja plătite stabilesc, de regulă, un moment special de la care curge termenul de prescripție pentru cererea de restituire.
Contribuabilii care descoperă, la o verificare a fișei sintetice, sume plătite în plus sau neutilizate ar trebui să solicite restituirea sau compensarea fără întârziere.
Greșeli frecvente
- Numărarea termenului de la sfârșitul anului fiscal, în loc de 1 iulie al anului următor.
- Ignorarea suspendării pe durata inspecțiilor anterioare.
- Confuzia între prescripția dreptului de a stabili și prescripția dreptului de a executa.
- Neinvocarea prescripției în etapa administrativă, cu speranța că va fi invocată doar în instanță.
- Plata unor sume prescrise, fără a cere ulterior restituirea.
Întrebări frecvente
ANAF poate verifica documente mai vechi de 5 ani? Poate solicita documente, dar nu poate stabili obligații pentru perioadele prescrise. Totuși, în anumite cazuri prevăzute de lege (de exemplu, suspiciuni de evaziune), perioada supusă inspecției poate fi extinsă.
Prescripția se aplică și dobânzilor și penalităților? Da. Accesoriile urmează regimul obligației principale. Pentru creanțele principale prescrise, accesoriile nu mai pot fi stabilite.
Concluzie
Prescripția este o apărare puternică, dar care presupune calcule precise și o cronologie completă. Termenul de 5 ani curge de la 1 iulie a anului următor, se suspendă pe durata inspecțiilor și trebuie invocat expres în contestație. Pentru fiecare decizie de impunere care vizează perioade mai vechi, verificarea prescripției trebuie să fie primul pas.
S.C.P.A. Radu și Asociații analizează aspectele de prescripție în contestațiile fiscale și în contestațiile la executare și reprezintă contribuabili în litigiile cu ANAF și organele fiscale locale.
Acest articol are caracter informativ și reflectă legislația în vigoare la data publicării. Nu constituie consultanță juridică pentru un caz concret.